ok ... am acord de la Alexandra .... si voi scrie cu verde .... 
:P sper sa va placa ... e ceva ... mai normal .... 
))) nu cred ca va fi ceva supranatural si ma refer la vampiri sau ceva de genul 
))
si va rog sa nu fiti prea dure .... o sa pun inceputul acum .... si nextul o sa-l pun vineri ca am examene urmatoarele 3 zile si nah .... sper sa va placa ....
e din perspectiva unui baiat)
FRATIA
Idealuri, dorinte, vise, toate mi s-au spulberat imediat ce am intrat in primul an la facultate. Eram plin de viata, vesel tot timpul, dar fara sa-mi dau seama m-am schimbat radical cand am pasit in incinta acestei cladiri.
Abia terminasem liceul, luasem cu bine bacul. Recunosc nu cu o nota foarte mare, dar eram multumit. Am mers impreuna cu prietenul meu cel mai bun Alex, un baiat inalt, cu parul ciufulit de culoare neagra, cu ochii mari de culoarea cerului care daca ii priveai prea mult parea ca te scufunzi in ei. Eu eram la fel de inalt, cu parul castaniu in bataia vantului , iar ochii ii aveam de culoare verde deschis cu tente de aramiu. Stiu, foarte ciudat, dar imi placea ca eram diferit de ceilalti sau eram special, cum zicea mama. Eram singur la parinti, poate si din cauza asta am incercat sa ma inteleg bine cu toata lumea. Asa am inceput sa vorbesc cu Alex. Gandeam la fel, glumele mele le completau pe ale lui sau vice versa si eram nebuni amandoi. Eram mai mult decat prieteni, eram frati.
Amandoi am intrat la Facultatea de Stiinte. Am dat un examen pentru repartizare la profilul dorit de noi "Stiinte Politice". Nu stiu cum si ce a facut comisia ca am picat in aceeasi clasa. "Anii acestia nici ca puteau fi mai buni" gandeam eu.
Ne-am intors la casele noastre dupa aceea zii lunga care dupa mine parea ca nu se mai termina. Eu am condus. Aveam un Golf argintiu nu foarte nou , dar era intr-o stare foarte buna de functionare. Si Alex avea masina, ba chiar un Audi A4 negru, dar ii era lene sa conduca si se si plictisea singur. Asa cu mine , mai radeam, mai faceam vreo gluma si altele.
L-am lasat pe el mai intai, era si normal, stabilind sa ne vedem peste o ora cu restul gastii in parc la terenul de fotbal pentru o partida de meci.
Alex statea la trei case distanta de mine. Casa lui era destul de spatioasa pentru o familie cu un singur copil, dar cine sunt eu sa judec, gandindu-ma la casa unde stau eu, nu prea as vedea vreo mare diferenta. Revenind, casa era inconjurata de un gard mediu de culoare bej prin care nu se putea vedea absolut nimic in curte. Stateai si te intrebai "Mai ce doamne iarta-ma au in curte de vrea lumea sa vada?" Te punea foarte repede pe ganduri. Casa era de culoare brun-roscat construita in stil brazilian, foarte modern.
Am mers mai departe , ajungand in sfarsit si la mine acasa. Pot spune ca semana cu o vila, dar nu avea piscina ca sa stiti. Nu sunt genul de baieti caruia sa ii placa astfel de lucruri. O casuta in stil american , de culoare alb - calbuie , iar aceasta era de jur impreujur inconjurata de un gardulet nu foarte inalt ce adapostea in spatele lui tufisuti de trandafiri, preferatii mamei. De multe ori ma scapau , cand era "Ziua mamei" sau "8 Martie" , tot felul de sarbatori care necesita cadouri pentru mama. Rupeam de acolo cateva fire si i le dadeam. Le recunostea imediat , dar macar gestul conta.
Sunetul provocat de intorsatura cheii in broasca ma facu sa revin cu capul pe pamant. Inca mai eram visator. Visam cu ochii deschisi la diferite oportunitati si ce o sa reusesc in viata. Ce imi doream cel mai mult "sa devin presedinte". De fiecare data incepeam sa rad , atat eu cat si mama, nu pentru ca nu ma credea in stare ci pur si simplu nu prea ma vedea in postura de Presedinte al Tarii.
Vocea mamei ma intampina imediat ce am pus piciorul in prag. La propiu vorbind. A venit usor, cu sortuletul de bucatarie legat la brau si parul negru prins in coada pentru a nu intra in mancare o faceau sa para mult mai tanara decat itial. Mi se parea a fi cea mai buna mama din lume.
- Cum a fost la inscriere? ma intreba mama zambitoare eliberandu-ma din imbratisare.
- A fost bine , am raspuns usor, am picat tot cu Alex in clasa.
Mama il cunoscuse pe Alex din primul an de liceu. De atunci devenisem cei mai buni prieteni. Si de multe ori venea la mine sau eu ma duceam la el, iar familiile noastre deja ne stiau obiceiurile.
- Tot cu aiuritul ala esti , exclama mama amuzata.
Stia ca suntem un dezastru public daca suntem amandoi intr-o casa.
- Off, mama. Si ce avem la masa? am incercat sa schimb subiectul.
- Pai , avem ciorba de cartofi si sarmale, raspunse mama indreptandu-se spre bucatarie.
Bucataria sa afla in drapta holului de la intrare. Avea doua intrari: una prin dreapta holului si alta drept inainte, pe langa scari. Bucataria nu era foarte mare, dar era spatioasa. Aveam tot ce ne era util si nu aveam nevoie de mai mult.
- Hmm , cred ca voi manca o ciorba de cartofi, apoi o sa ma duc sa joc fotbal cu baietii, i-am zis in timp ce ma asezam la masa.
- Bine , dar sa nu vi tarziu cum obisnuiesti. Nu uita, maine incepe scoala , incepuse mama sa imi zica in timp ce aseza farfuria in fata mea.
- Da mama, stai linistita, am raspuns in timp ce incepeam sa mananc.
Telefonul imi suna in buzunar. Era nebunul de Alex.
:P sper sa va placa ... e ceva ... mai normal .... ))) nu cred ca va fi ceva supranatural si ma refer la vampiri sau ceva de genul ))si va rog sa nu fiti prea dure .... o sa pun inceputul acum .... si nextul o sa-l pun vineri ca am examene urmatoarele 3 zile si nah
.... sper sa va placa ....e din perspectiva unui baiat
)FRATIA
Idealuri, dorinte, vise, toate mi s-au spulberat imediat ce am intrat in primul an la facultate. Eram plin de viata, vesel tot timpul, dar fara sa-mi dau seama m-am schimbat radical cand am pasit in incinta acestei cladiri.
Abia terminasem liceul, luasem cu bine bacul. Recunosc nu cu o nota foarte mare, dar eram multumit. Am mers impreuna cu prietenul meu cel mai bun Alex, un baiat inalt, cu parul ciufulit de culoare neagra, cu ochii mari de culoarea cerului care daca ii priveai prea mult parea ca te scufunzi in ei. Eu eram la fel de inalt, cu parul castaniu in bataia vantului , iar ochii ii aveam de culoare verde deschis cu tente de aramiu. Stiu, foarte ciudat, dar imi placea ca eram diferit de ceilalti sau eram special, cum zicea mama. Eram singur la parinti, poate si din cauza asta am incercat sa ma inteleg bine cu toata lumea. Asa am inceput sa vorbesc cu Alex. Gandeam la fel, glumele mele le completau pe ale lui sau vice versa si eram nebuni amandoi. Eram mai mult decat prieteni, eram frati.
Amandoi am intrat la Facultatea de Stiinte. Am dat un examen pentru repartizare la profilul dorit de noi "Stiinte Politice". Nu stiu cum si ce a facut comisia ca am picat in aceeasi clasa. "Anii acestia nici ca puteau fi mai buni" gandeam eu.
Ne-am intors la casele noastre dupa aceea zii lunga care dupa mine parea ca nu se mai termina. Eu am condus. Aveam un Golf argintiu nu foarte nou , dar era intr-o stare foarte buna de functionare. Si Alex avea masina, ba chiar un Audi A4 negru, dar ii era lene sa conduca si se si plictisea singur. Asa cu mine , mai radeam, mai faceam vreo gluma si altele.
L-am lasat pe el mai intai, era si normal, stabilind sa ne vedem peste o ora cu restul gastii in parc la terenul de fotbal pentru o partida de meci.
Alex statea la trei case distanta de mine. Casa lui era destul de spatioasa pentru o familie cu un singur copil, dar cine sunt eu sa judec, gandindu-ma la casa unde stau eu, nu prea as vedea vreo mare diferenta. Revenind, casa era inconjurata de un gard mediu de culoare bej prin care nu se putea vedea absolut nimic in curte. Stateai si te intrebai "Mai ce doamne iarta-ma au in curte de vrea lumea sa vada?" Te punea foarte repede pe ganduri. Casa era de culoare brun-roscat construita in stil brazilian, foarte modern.
Am mers mai departe , ajungand in sfarsit si la mine acasa. Pot spune ca semana cu o vila, dar nu avea piscina ca sa stiti. Nu sunt genul de baieti caruia sa ii placa astfel de lucruri. O casuta in stil american , de culoare alb - calbuie , iar aceasta era de jur impreujur inconjurata de un gardulet nu foarte inalt ce adapostea in spatele lui tufisuti de trandafiri, preferatii mamei. De multe ori ma scapau , cand era "Ziua mamei" sau "8 Martie" , tot felul de sarbatori care necesita cadouri pentru mama. Rupeam de acolo cateva fire si i le dadeam. Le recunostea imediat , dar macar gestul conta.
Sunetul provocat de intorsatura cheii in broasca ma facu sa revin cu capul pe pamant. Inca mai eram visator. Visam cu ochii deschisi la diferite oportunitati si ce o sa reusesc in viata. Ce imi doream cel mai mult "sa devin presedinte". De fiecare data incepeam sa rad , atat eu cat si mama, nu pentru ca nu ma credea in stare ci pur si simplu nu prea ma vedea in postura de Presedinte al Tarii.
Vocea mamei ma intampina imediat ce am pus piciorul in prag. La propiu vorbind. A venit usor, cu sortuletul de bucatarie legat la brau si parul negru prins in coada pentru a nu intra in mancare o faceau sa para mult mai tanara decat itial. Mi se parea a fi cea mai buna mama din lume.
- Cum a fost la inscriere? ma intreba mama zambitoare eliberandu-ma din imbratisare.
- A fost bine , am raspuns usor, am picat tot cu Alex in clasa.
Mama il cunoscuse pe Alex din primul an de liceu. De atunci devenisem cei mai buni prieteni. Si de multe ori venea la mine sau eu ma duceam la el, iar familiile noastre deja ne stiau obiceiurile.
- Tot cu aiuritul ala esti , exclama mama amuzata.
Stia ca suntem un dezastru public daca suntem amandoi intr-o casa.
- Off, mama. Si ce avem la masa? am incercat sa schimb subiectul.
- Pai , avem ciorba de cartofi si sarmale, raspunse mama indreptandu-se spre bucatarie.
Bucataria sa afla in drapta holului de la intrare. Avea doua intrari: una prin dreapta holului si alta drept inainte, pe langa scari. Bucataria nu era foarte mare, dar era spatioasa. Aveam tot ce ne era util si nu aveam nevoie de mai mult.
- Hmm , cred ca voi manca o ciorba de cartofi, apoi o sa ma duc sa joc fotbal cu baietii, i-am zis in timp ce ma asezam la masa.
- Bine , dar sa nu vi tarziu cum obisnuiesti. Nu uita, maine incepe scoala , incepuse mama sa imi zica in timp ce aseza farfuria in fata mea.
- Da mama, stai linistita, am raspuns in timp ce incepeam sa mananc.
Telefonul imi suna in buzunar. Era nebunul de Alex.
» Actori Twilight
» Fazan
» Sa numaram...pana unde se poate :D
» Favourite Movies
» Cartea preferata
» Hobby-urile noastre
» Funny Videos
» Bancuri / Perle