ok .... m-am gandit sa pun si eu o proza aici .... o s-o pun in trei parti .... sper sa va placa 
PREMONITIA
Realitatea este doar un camp neutru cand care binele si raul, raiul si iadul se zbat pentru a castiga teren mai mult si pentru a exista in continuare.
Dorm linistit in patul moale al patului meu, in care visul meu prinde viata de fiecare data. Simt cum tot ceea ce creez este undeva in univers un adevar ascuns pe care inca nu il pot atinge. Visez cursul lin al vietii mele simple de om de rand in cutia de cristal a Domnului din care nimeni nu poate iesii decat dupa ce si-a dat ultima suflare. Ma visez pe mine, o simpla persoana, un simplu baiat ce sta si se plimba usor pe o alee semii luminata intr-un parc pustiu la o ora tarzie in noapte. Vantul adie usor si singuratic printre frunzele copacilor ce se leagana tinandu-si de urat unul altuia.
Continui sa ma plimb fara nicio retinere pe acea alee desii imi simt sangele cum ingheata in vene, iar respiratia mi se accelereaza cu fiecare pas pe care il fac. Nu dau importanta. Telul meu este sa ajung la celalalt capat al aleii si sa ies din parc. Destinatia inca nu o stiu , dar stiu ca ma asteapta acolo undeva.
Merg cativa pasi apoi totul in jurul meu se intuneca lasandu-ma intr-o liniste inmormantala. Nici suierul vantului nu se mai aude sau fosnetul frunzelor. Nimic. Doar inima mea batand repede.
In patura neagra doi ochi sticlori ma urmaresc cu atentie. Vreau sa ma misc dar parca sunt prins de podea. Privesc in jurul meu dar intunericul ma impiedica sa vad ceva. Ochii aceia sinistrii parca priveau prin mine facandu-ma sa ma cutremur.
O lumina puternica ma lumina dandu-mi sansa sa vad de ce nu ma pot misca. Eram prins de picioare cu lanturi prinse in podea. Mainile deasemenea erau legate cu lanturi. "Unde ma aflam?" Era tot ce puteam gandii in acel moment.Priveam seriat in jur insa nu puteam gasii pe cineva pentru a afla un raspuns.
Din cate observasem nu mai eram de mult in parc. Camera era vopsita in negru, iar pe pereti mii de inscriptii in limbi diferite ce imi dadeau fiori. Ma simteam ca si cum cineva m-ar urmarii cu privirea, dar nu vedeam pe nimeni in jur. incercam sa ma eliberez, dar fara succes. Ma simteam slabit. Am cazut in genuchi si maini incercand sa imi revin din acel soc. Ridicandu-mi inca odata privirea tot ce am mai putut vedea era o mantie rosie si o coasa ce venea direct spre mine.
Realitatea este doar un camp neutru cand care binele si raul, raiul si iadul se zbat pentru a castiga teren mai mult si pentru a exista in continuare.
Dorm linistit in patul moale al patului meu, in care visul meu prinde viata de fiecare data. Simt cum tot ceea ce creez este undeva in univers un adevar ascuns pe care inca nu il pot atinge. Visez cursul lin al vietii mele simple de om de rand in cutia de cristal a Domnului din care nimeni nu poate iesii decat dupa ce si-a dat ultima suflare. Ma visez pe mine, o simpla persoana, un simplu baiat ce sta si se plimba usor pe o alee semii luminata intr-un parc pustiu la o ora tarzie in noapte. Vantul adie usor si singuratic printre frunzele copacilor ce se leagana tinandu-si de urat unul altuia.
Continui sa ma plimb fara nicio retinere pe acea alee desii imi simt sangele cum ingheata in vene, iar respiratia mi se accelereaza cu fiecare pas pe care il fac. Nu dau importanta. Telul meu este sa ajung la celalalt capat al aleii si sa ies din parc. Destinatia inca nu o stiu , dar stiu ca ma asteapta acolo undeva.
Merg cativa pasi apoi totul in jurul meu se intuneca lasandu-ma intr-o liniste inmormantala. Nici suierul vantului nu se mai aude sau fosnetul frunzelor. Nimic. Doar inima mea batand repede.
In patura neagra doi ochi sticlori ma urmaresc cu atentie. Vreau sa ma misc dar parca sunt prins de podea. Privesc in jurul meu dar intunericul ma impiedica sa vad ceva. Ochii aceia sinistrii parca priveau prin mine facandu-ma sa ma cutremur.
O lumina puternica ma lumina dandu-mi sansa sa vad de ce nu ma pot misca. Eram prins de picioare cu lanturi prinse in podea. Mainile deasemenea erau legate cu lanturi. "Unde ma aflam?" Era tot ce puteam gandii in acel moment.Priveam seriat in jur insa nu puteam gasii pe cineva pentru a afla un raspuns.
Din cate observasem nu mai eram de mult in parc. Camera era vopsita in negru, iar pe pereti mii de inscriptii in limbi diferite ce imi dadeau fiori. Ma simteam ca si cum cineva m-ar urmarii cu privirea, dar nu vedeam pe nimeni in jur. incercam sa ma eliberez, dar fara succes. Ma simteam slabit. Am cazut in genuchi si maini incercand sa imi revin din acel soc. Ridicandu-mi inca odata privirea tot ce am mai putut vedea era o mantie rosie si o coasa ce venea direct spre mine.
se mai intampla ... aveam o idee dar am fost intrerupta si am pierdut-o si a trebuit sa scriu alta 
» Actori Twilight
» Fazan
» Sa numaram...pana unde se poate :D
» Favourite Movies
» Cartea preferata
» Hobby-urile noastre
» Funny Videos
» Bancuri / Perle